Lifturile sunt astăzi un element determinant pentru accesibilitatea la o clădire cu mai multe etaje. În Italia există diferite legi şi norme aplicabile în diferite cazuri. În clădiri publice, există DPR 503 din 1996.
În clădiri particulare, există în schimb legea 13 din 1989, a cărei aplicare practică e cerută de succesivul DM 236 din acelaşi 1989.
La punctul 5.3.3.2 DM 236/1989 se stabileşte cu o precizie sigură caracteristicile pe care trebuie să le aibă un lift în baza tipului de clădire, se distinge între rezidenţial a unei construcţii noi , nerezidenţial de asemenea de construcţie noua şi o clădire preexistentă de refăcut.
Această lege este şi astăzi în vigoare, dar nu coincide din păcate exact cu succesiva normă armonizata europeană UNI EN 81-70, care la rândul său stabileşte caracteristicile lifturilor care trebuie să fie accesibile tuturor. În Italia, deci, in pratică, se poate spune că astăzi orice lift din clădire nouă trebuie să fie accesibil tuturor, de aceea cazurile standard se suprapun.
Numai în cazul clădirii existente este evident că nu pot fi realizate mereu dimensiunile cerute de UNI EN 81-70, de aceea se utilizează cea indicată în tabelul 12 din DM 236/1989 (cabina cu lărgimea minimă 80 cm pe adâncime minimă 120 cm,şi cu usa automată care are o deschidere minimă 75 cm la o capacitate de 350 kg , respectiv 4 persoane).
Cabina normală accesibilă pentru clădiri rezidentţiale noi are prin legea naţională lărgimea minimă de 95 cm pe o adâncime minimă de 130 cm, în timp ce UNI EN 81-70 are lărgimea minimă de 100 cm, pe p adâncime minimă 125 cm; intr-un caz capacitatea rezulta de 480 kg, în timp ce în altul de 450 kg, 6 persoane; usile de cabina au deschidere automata pe o deschidere de 80 cm în ambele cazuri.
În clădiri rezidenţiale noi pentru ambele standarde cabina are o lărgime minimă de 110 cm şi adâncime minimă de 140 cm; uşa prin lege naţională va avea deschiderea minimă de 80 cm, care devine 90 cm prin norma europeană.
UNI EN 81-70 prevede în plus o serie de caracteristici accesorii importante, printre care o precizie la oprire şi o nivelare bună, pentru a evita scările pentru cărucioare, o barieră optică la intrare pentru a preveni lovirea uşilor automatice la închidere cu persoanele sau cărucioarele, un dispozitiv de sinteză vocală pentru persoane cu disabilitati vizuale şi diferite alte dispositive utile pentru a facilita accesibilitatea.
Cu acest termen de fapt nu trebuie să se înţeleagă numai posibilitatea persoanelor cu mobilitate redusă de intrat în cabină, dar şi a persoanelor cu alte limitări (vizibile , auditive, vocale şi alergie) să utilizeze corect instalaţia. Koppel A.W., cu experienţa sa mare în domeniu, este disponibil pentru orice tip de consultanta , în mod particular pentru a obţine de la primăriile de competenţă posibilitatea de a instala lifturi potrivite de dimensiuni anume în clădiri existente pentru a îmbunătăţi accesibilitatea.
Trebuie considerat că în baza DM 23/7/2009, toate lifturile preexistente lui 1999, în câţiva ani, vor fi adaptate la accesibilitate, în mod particular pentru a îmbunătăţi precizia de oprire şi nivel şi pentru a instala dacă sunt uşi cu deschidere automata , bariere optice potrivite. În plus este disponibil documentul comunitar TS 81-82 care indruma proiectantul la a adapta mai bine toate aspectele care se aplică liftului existent, in cazul in care proprietarul le pretinde.